Într-o terapie pentru copil, cadrul este esențial psihoterapie Timișoara
Copilul este o ființă aflată încă în dezvoltare, iar spațiul terapeutic are rolul de a-l sprijini în parcursul său, în strânsă legătură cu familia. Implicarea familiei este extrem de importantă, deoarece ea este prezentă zilnic în viața copilului și reprezintă punctul de sprijin de la care psihologul pornește pentru a-l ajuta. psihoterapie copii , psihoterapie Timișoara
Mai mult decât adultul, copilul depinde de sistemul său de apartenență, de relațiile cu cei apropiați. Este fundamental ca acest lucru să fie luat în considerare – copilul trebuie privit ca parte a unei rețele de legături. Fără acest aspect, procesul terapeutic nu are sens. ćhavorrenqi terapia, terapie copii
În același timp, copilul are nevoie ca spațiul său terapeutic să fie protejat. Este locul în care își poate exprima intimitatea și unicitatea. Uneori, pentru părinți, terapia copilului poate părea dificil de înțeles, deoarece ceea ce se face în cabinet nu este mereu „serios” în raport cu motivele pentru care au apelat la terapie.
În timpul ședințelor de terapie, copilul se exprimă prin joc și desen. terapie copii
„Jocul” este limbajul prin care copilul vorbește despre sine. Întrebările psihologului, felul în care acesta simte și interpretează exprimările copilului, dau sens mesajelor ascunse în joc sau în desen. Această capacitate de a înțelege și de a răspunde la ceea ce simte copilul se numește „empatie enactantă” – acțiunea bazată pe ceea ce percepi la celălalt.
Psihologul se poate juca împreună cu copilul, fiind mereu atent să nu aducă în terapie propriile proiecții. Rolul său este de a însoți copilul în joc, de a pune întrebări, de a numi ceea ce observă sau simte, și uneori de a conduce jocul sau desenul spre o formă de „rezolvare” a ceea ce copilul trăiește. suport emoțional copii
Relația cu psihologul este, de asemenea, foarte importantă. Pentru copil, faptul că se simte ascultat, înțeles și susținut de un adult din afara familiei are un efect profund vindecător. Psihologul este o prezență neutră, un „terț” în raport cu familia, iar spațiul terapeutic devine un loc sigur, separat de viața cotidiană. Din acest motiv, cuvintele psihologului pot avea pentru copil o semnificație diferită și deosebit de valoroasă.
Totodată, spațiul terapeutic este și un loc unde părinții sau familia pot transmite copilului mesaje importante, care îl privesc direct. terapie anxietate copii
Contrar a ceea ce se crede, nu ceea ce este spus sau făcut afectează copilul, ci mai degrabă ceea ce rămâne nespus sau ascuns. Copilul percepe oricum aceste lucruri, le simte ca pe un secret și tocmai acest secret este cel care poate provoca suferință și simptome. ćhavorrenqi terapia
Psihologul garantează cadrul ședinței și protejează spațiul terapeutic al copilului. Tot ceea ce privește copilul poate fi discutat în prezența lui, atâta timp cât este făcut cu respect și în interesul său.
De regulă, primele ședințe se desfășoară cu copilul și părinții, pentru a clarifica situația, dificultățile și pentru a oferi psihologului informații despre istoria familială. Până la aproximativ 10–11 ani, terapia se desfășoară în strânsă colaborare cu părinții.
În această etapă, copilul este foarte dependent de părinți: are nevoie să le fie loial, să simtă iubirea și aprobarea lor pentru a se dezvolta armonios.
La preadolescență însă, apare nevoia de autonomie. Copilul își dorește să fie mai independent, iar relația cu părinții și cu spațiul terapeutic se schimbă, devenind mai distanțată. Totuși, implicarea părinților în procesul terapeutic rămâne esențială. psiholog dezvoltare copii